blogul unui imparat

Nu, nu e vorba de o noua emisiune prezentata de Dan Negru sau de Teo, ci de faptul ca am mai scris si eu ceva pe blog .

Si, ca sa fie cat de cat interesant, am zis sa va prezint totusi o emisiune foarte tare. Se numeste “Balls of Steel” si cred ca a fost difuzata prin Marea Britanie acum cativa ani. S-ar putea sa o stiti, avand in vedere ca e pe YouTube de ceva vreme, insa eu acum am descoperit-o si mi s-a parut foarte tare.

E vorba, in principal, de cateva personaje (posibil actori) care tre sa demonstreze ca au sange in instalatii. Personajele respective au fiecare cate o rubrica in emisiune si tre sa vina cu ceva nou in fiecare saptamana.

Urmariti trei dintre rubricile mele preferate:

The Bastard in the Black:

Neg’s Urban Sports:

Militant Black Guy:

Bunny Boiler:

Caterinca!

   Catalin Constantin, angajat al Philip Morris Romania si fost coleg al surorii mele a devenit in urma cu mai bine de o luna fericitul tatal al unei frumoase fetite. Din pacate, s-a aflat ca micuta Alexia sufera de o afectiune a inimii si ca trebuie neaparat operata pentru a supavietui.

   Interventia ar urma sa aiba loc in Italia, iar costurile acesteia se ridica la suma de 25.000 de euro. Parintii fetitei au deja un credit bancar pentru cumpararea locuintei, astfel ca nu mai pot obtine un altul.

Pentru cei interesati sa doneze bani pentru operatia micutei o pot face in conturile
Raiffeisen Bank Ramnicul  Valcea:
EUR: RO14RZBR0000060009714788
RON:RO74RZBR0000060009714775
Pana in prezent s-au strans peste 7000 de euro, dar starea micutei  se agraveaza pe zi ce trece.
Informatia este cat se poate de reala.
de Alexandru David
alecs_smurfu@yahoo.com

 Vineri e ziua lu’ tata. Face 46 de ani. “La multi ani!”, zic.

 Nu-si arata varsta, desi e chel si ridat… de la griji mai mult . Faza cu chelitul mai enerveaza cel mai tare, ca am impresia ca e ereditara, ceea ce inseamna ca pe la 30 de ani, o sa am si freza in “V” Nu e chiar sfarsitul lumii, da’ e aiurea, ca imi placea parul meu. Asta e, peste cativa ani o sa ma paraseasca, shit happens…

 Altceva vroiam sa spun. La un calcul simplu si la intrebarea unui coleg de munca, rezulta ca tata a devenit tata la 25 de ani. Ceea ce e acceptabil. E o varsta decenta, la care incepi sa te pui cat de cat pe picioare, ai niste responsabilitati, esti in stare sa-ti intemeiezi si intretii o familie, poti sa ai niste planuri realizabile de  viitor, s.a.m.d. Nu zic ca e obligatoriu sa faci toate astea, dar e posibil.

 Stateam eu si ma gandeam (in timpul serviciului, bineinteles) cum ar fi sa ai un copil la 15 ani. Ai deja buletin, te poti angaja (cu acordul parintilor, cred), te poti insura (tot cu acordul lor, cred), poti schimba un scutec si, daca stii sa faci copii, banuiesc ca o sa inveti si sa-i educi. Nu vreau sa intru in alte discutii de genul “e bine/ nu e bine?”, “cine e responsabil, daca se intampla asta”, sau “daca ar trebui sau nu sa se implice parintii <tatalui> in toata povestea asta?”. Astea sunt relative, asa ca nu ma intereseaza…

 Pur si simplu ma gandesc cum e sa cresti alaturi de copilul tau? Cum e sa ai un tata cu doar 15 ani mai mare ca tine? Cum e sa iesi la fotbal cu taica’tu, si tu sa fii “pustiu” iar el “baiatu’ mai mare”. Ma gandesc ca la 13 ani, copilu, si 28, tatal, asta chiar e posibil. Si sa zicem ca tatal e baiat destept si isi continua studiile. Cum e sa iti face proiectele la facultate in acelasi timp in care isi face fii’tu temele pentru generala? Cum o fi sa mergi sa-ti cumperi “toale” si sa-i iei si niste adidasi lu’ ala micu? Acuma ma gandesc la lucruri pe care le face un tanar de 21-22 de ani, cam cati am eu (si majoritatea prietenilor mei) la ora asta.

 Cum o fi sa mergi intr-un club cu nevasta si cu prietenii sau colegii de facultate si sa pleci pe la 2-3, ca la 6 dimineata tre sa te trezesti sa-ti pregatesti puradelu’ de scoala sau de gradinita. Apoi tre sa te duci pe la serviciu, si, intr-un final, sa mai treci si pe la facultate. Dar sa mergi o saptamana intr-o excursie sau la mare, sau de Revelion si sa n-ai cu cine sa-l lasi si sa trebuiasca sa-l iei cu tine? Cat de ciudat o fi? Cat de marginalizati sau nu ar fi parintii astia? Si cate si mai cate….

 Si asta nu e o simpla fabulatie, se poate intampla, se intampla chiar. E prima data cand pun problema asa dar cred ca n-o sa fie ultima. Sunt o gramada de “posibilitati” cu care te poti confrunta sau nu de’a lungul vietii. Asta e doar una dintre ele.

PS: pentru fetele care s-au revoltat ca n-am pus problema la modul: “cum ar fi sa mergi cu fiica’ta la orele de balet?” , naspa de voi da’ eu vreau 2 baieti

Tin pe aceasta cale sa multumesc prietenului Aghiutza, care m-a scos din anonimat, promovandu-ma pe blogul dumnealui ))

Bine, a fost mai mult ceva de genul: “Mai scrie ba si tu ceva!” dar am apreciat intentia

Acum, ca sa raspund punctual la sarcina ce mi-a fost incredintata (nici o aluzie la gravidele de mai devreme ), ia sa va insir eu cateva branduri pe care le folosesc cat de cat zilnic. Cam astea ar fi:

Tin sa precizez ca nu le-am ordonat in ordinea importantei sau a frecventei cu care le folosesc.

Ca sa continuam jocul, ii nominalizez pe Andoo, Cristian, Valy, Andreea (care posteaza mai rar ca mine), Glaube si Katie (pe care Goriulian a sarit-o ) . Sunt foarte curios de alegerile fetelor (oare le ajung logo-urile? )

Am fost la munca azi. N-am facut mare lucru, in principal m-am plimbat cu masina prin Unirii si apoi am plecat acasa. Insa, inainte sa ajung in “dulcele pat din fata televizorului”, unde puteam dormi linistit (avand in vedere vremea nasoala), am mai avut o sarcina: a trebuit sa dau o fuga pana in Drumul Taberei, sa gasesc o anumita adresa si sa fac o plata. Adica trebuia sa ma duc la o tanti administrator si sa-i platesc o chirie.

De regula am o buna orientare geografica (as fi putut participa cu succes la concursurile alea care se organizau in tabere ), asa ca am gasit repede strada. Zona mi-era cunoscuta (pe langa Plaza), asa ca nu mai ramanea decat sa gasesc blocul si scara. Dumnezeuleeee Am cutreierat o strada de 100 de metri timp de vreo jumatate de ora, pana am gasit ce cautam.

N-am mai vazut o zona atat de incalcita!! Strada intersectata cu alta strada, blocuri peste blocuri (E-uri, P-uri, Z-uri), liane, copaci, oameni care nu stiau ce cautau pe acolo… ce sa mai, o adevarata jungla! Nu-mi vedea sa cred, fiecare bloc avea un alt numar pe fiecare fata (pe o parte era Z9, pe alta E12 samd), era un haos total Si eu care credeam ca in Rahova le-am vazut pe toate! Nici pe departe…

Plus ca am asistat la o adevarata drama in dragoste: in spatele unui bloc, la o tigara, un baiat si o fata de vreo 14-15 ani se rugau de prietenul lor sa accepte sa discute cu o nasoala (cu care probabil “Romeo” se certase). Si cat timp ma invarteam eu pe acolo, am avut ocazia sa o vad si pe “Julieta”, care venea tematoare sa discute cu respectivul. “Mi-e frica sa nu dea in mine”, zicea ea. “Lasa ca nu da, ca sunt eu cu tine”, zise prietena cu care se tine de mana. )) Foarte interesant. Insa, surpriza, cand au ajuns la locul de intalnire, “Romeo” ia-l de unde nu-i. Se tirase. Probabil ca, fiind foarte nervos, de teama sa nu “dea in ea” s-a dus acasa sa se culce. Nu stiu daca s-au intalnit pana la urma si daca s-au impacat sau daca “a mai dat in ea” , ca am gasit blocul pe care il cautam… intr-un final.

Batausi si pustanii din ziua de azi… cum sa dai in ea ma??? Nu asa se face… daca te-a suparat cu ceva, fa-i o mustrare cu indexul sau reproseaza-i greseala, dar nu da in ea. Ca o doare

Azi am avut o zi plina. Am dat un test la facultate, am fost la o intalnire pentru work&travel si m-am prezentat in fuga si pe la birou (adica am fost la munca).

Dis de dimineata, cand am plecat eu de acasa, centrul orasului era blocat. Adica toata zona Unirii, Eroilor, Tineretului, Universitate. Foarte dragutz . Si asta datorita grevei taximetristilor si blocarii strazilor din jurul Casei Poporului de catre Primarie, cu ocazia marelui raliu. Bine, avand in vedere ca primarul de la Primarie e Vanghelie, nu ma mira ca au inchis circulatia cu 3 zile inainte de cursa. Dar asta e alta discutie.

Am plecat de acasa pe la 10 si pe la 11:15 am ajuns la Universitate… un drum pe care il faceam de regula in 30 de minute. La Eroilor era coada de masini pe vreo 5 kilometri (fara exagerare). In fine, cand am vazut grozavia, am luat metroul si am ajuns cu bine.

Ideea era ca dupa ce am dat testul (unul extrem de nasol, la care n-am sa iau 10 – aviz lui Cristi ) a trebuit sa plec la intrunirea organizata de Student Travel la Camera Comertului. Pentru cei care nu stiau, la vara vreau sa plec in State, cu work&travel. Am ajuns la fix si, impreuna cu amicul Gigi, m-am postat in spatele salii. Nu ca nu mi-ar fi placut sa stau mai in fata dar erau ocupate scaunele.

Cat timp am traversat sala, o negresa a inceput sa vorbeasca (am uitat cum o chema, dar era originara din Nigeria si ii placeau banii). I-a dat cuvantul unui american prapadit (Ciarli, parca) care ne-a salutat cu traditionalul “Howdy!” si ne-a vorbit despre ce avem voie si ce nu avem voie sa facem prin tara lor pentru a nu fi dati afara. Apoi a vorbit si o anorexica biciclista, care ne-a spus ca daca nu avem 21 de ani, n-avem voie sa bem pe teritoriul SUA si ca, daca avem de gand sa ne prostituam, sa ne punem pofta in cui.

N-a fost asa interesant; am retinut doar ca la ei bacsisurile se impoziteaza si ca, daca mergi cu berea desfacuta prin propria curte, poti fi bagat la puscarie pentru o noapte —-> asta chiar s-a intamplat cu unii studenti care au fost plecati prin programul asta . Mi-a placut sinceritatea americanilor (mai ales anorexica biciclista), care au recunoscut ca romanii le cunosc mai bine tara si ca SUA e plina de nebuni (asadar si prin urmare, sa nu dea dracu sa facem autostopul).

Alte lucruri care mi-au atras atentia: erau multe domnisoare apetisante prin sala, iar americanii au dat tricouri cadou (eu n-am apucat; n-au vrut sa-mi dea doar pentru ca eram imbracat in galben, trebuia sa mai deschid si gura si sa zic ceva inteligent).

Tot prietenii americani ne-au prezentat ca exemplu (intr-o proiectie) povestea unui student pe nume Iktor (conational cu Borat probabil, aveau acelasi accent tampit), care a venit el in america si a facut bani, si s-a combinat cu o creola superbuna. Si cam atat de la marea intalnire. Mai mult m-am uitat la sala (foarte tari astia de la Camera Comertului). Si cand ma gandesc ca pentru asta am refuzat eu o invitatie in Carrefour, de la doua prietene extrem de simpatice (dornice de a-si cumpara sutien si alte obiecte de lenjerie intima ) … o alta decizie neinspirata.