Arhiva pentruaugust, 2007

Si uite asa am ramas 8

 De cateva zile au plecat 2 nepalezi de la TSF. Din 10 am mai ramas 8. Si, incet-incet, incep sa se tireze care prin tara lui de origine. In vreo 2 saptamani mai pleaca un nepalez si un rus. Mai apoi inca 2 rusoaice si la sfarsit romanii :) Cei din urma vor fi cei dintai, zice o vorba din batrani.

 De nepaleza betiva isterica nu-mi pare rau, nici nu mi-am dat seama ca nu mai lucrez cu ea. Dar a plecat Avash, ma, tovarasul meu amator de fotbal. Cu cine mai vorbesc eu de Liga Campionilor?? Cu cine ma mai contrazic eu ca Barcelona e mai buna decat Arsenal? Cui ii mai povestesc eu ispravile lui Mutu de la nationala si de la Fiorentina? Cui, ma, cui? :)

 Baiatul asta a fost cel mai de viata om pe care l-am cunoscut in State. Vorbeam cu el tot felul de tampenii, imi cumpara cola de la magazinul de alaturi, barfeam rusoaicele cu care lucram, si cel mai important, vorbeam despre fotbal… Stii cat de greu e sa gasesti aici un pasionat de “soccer”? Astia au in cap numai fotbalul american si, rareori, baseball-ul. Si unde mai pui ca jucatorul preferat al lui Avash e Adi Mutu!! Am ramas masca atunci cand, la doua zile dupa ce ne-am cunoscut, a venit la mine si m-a intrebat daca chiar sunt din Romania, si mi-a spus ca lui ii place de ”briliant”, ca il stie de cand juca la Chelsea. Care sunt sansele ca unui nepalez care traieste in America sa ii placa de Adi Mutu? :) ) Destul de scazute, dar sunt…

 Mi-a parut bine, Avash, batrane… Sa nu te opresti din urmarit fotbalul romanesc, sa-ti continui studiile, sa te muti in Florida, sa te lasi de fumat si sa mai intri pe mess din cand in cand, sa mai schimbam o impresie.

Tata la 15 ani

 Vineri e ziua lu’ tata. Face 46 de ani. “La multi ani!”, zic.

 Nu-si arata varsta, desi e chel si ridat… de la griji mai mult :D . Faza cu chelitul mai enerveaza cel mai tare, ca am impresia ca e ereditara, ceea ce inseamna ca pe la 30 de ani, o sa am si freza in “V” :) Nu e chiar sfarsitul lumii, da’ e aiurea, ca imi placea parul meu. Asta e, peste cativa ani o sa ma paraseasca, shit happens…

 Altceva vroiam sa spun. La un calcul simplu si la intrebarea unui coleg de munca, rezulta ca tata a devenit tata la 25 de ani. Ceea ce e acceptabil. E o varsta decenta, la care incepi sa te pui cat de cat pe picioare, ai niste responsabilitati, esti in stare sa-ti intemeiezi si intretii o familie, poti sa ai niste planuri realizabile de  viitor, s.a.m.d. Nu zic ca e obligatoriu sa faci toate astea, dar e posibil.

 Stateam eu si ma gandeam (in timpul serviciului, bineinteles) cum ar fi sa ai un copil la 15 ani. Ai deja buletin, te poti angaja (cu acordul parintilor, cred), te poti insura (tot cu acordul lor, cred), poti schimba un scutec si, daca stii sa faci copii, banuiesc ca o sa inveti si sa-i educi. Nu vreau sa intru in alte discutii de genul “e bine/ nu e bine?”, “cine e responsabil, daca se intampla asta”, sau “daca ar trebui sau nu sa se implice parintii <tatalui> in toata povestea asta?”. Astea sunt relative, asa ca nu ma intereseaza…

 Pur si simplu ma gandesc cum e sa cresti alaturi de copilul tau? Cum e sa ai un tata cu doar 15 ani mai mare ca tine? Cum e sa iesi la fotbal cu taica’tu, si tu sa fii “pustiu” iar el “baiatu’ mai mare”. Ma gandesc ca la 13 ani, copilu, si 28, tatal, asta chiar e posibil. Si sa zicem ca tatal e baiat destept si isi continua studiile. Cum e sa iti face proiectele la facultate in acelasi timp in care isi face fii’tu temele pentru generala? Cum o fi sa mergi sa-ti cumperi “toale” si sa-i iei si niste adidasi lu’ ala micu? Acuma ma gandesc la lucruri pe care le face un tanar de 21-22 de ani, cam cati am eu (si majoritatea prietenilor mei) la ora asta.

 Cum o fi sa mergi intr-un club cu nevasta si cu prietenii sau colegii de facultate si sa pleci pe la 2-3, ca la 6 dimineata tre sa te trezesti sa-ti pregatesti puradelu’ de scoala sau de gradinita. Apoi tre sa te duci pe la serviciu, si, intr-un final, sa mai treci si pe la facultate. Dar sa mergi o saptamana intr-o excursie sau la mare, sau de Revelion si sa n-ai cu cine sa-l lasi si sa trebuiasca sa-l iei cu tine? Cat de ciudat o fi? Cat de marginalizati sau nu ar fi parintii astia? Si cate si mai cate….

 Si asta nu e o simpla fabulatie, se poate intampla, se intampla chiar. E prima data cand pun problema asa dar cred ca n-o sa fie ultima. Sunt o gramada de “posibilitati” cu care te poti confrunta sau nu de’a lungul vietii. Asta e doar una dintre ele.

PS: pentru fetele care s-au revoltat ca n-am pus problema la modul: “cum ar fi sa mergi cu fiica’ta la orele de balet?” :) , naspa de voi da’ eu vreau 2 baieti :)

Nepal, file din poveste…

Ca sa ne intelegem, la mine la munca (la T-Shirt Factory –>TSF) suntem vreo 5 nationalitati: americanul (sefu’), doi romani, doi rusi, trei nepalezi si jamaicanul (sau african, nu mi-am dat seama inca… in orice caz, e ceva mai negru).

Cel mai bine ma inteleg cu 2 dintre nepalezi (cea de a treia e o betiva isterica). Cu ei petrec cel mai mult timp si, cand nu e asa aglomerat, mai stam la palavre. Le mai impartasesc eu cate ceva de prin Romania, imi mai zic ei cum sta treaba prin Nepal.

Din cate am aflat pana acuma, Nepalul asta, desi e undeva prin Asia, e un fel de tara africana in care fiecare omoara pe cine apuca si, daca ai pile, poti sa faci ce vrei. Coruptia e la putere, drogurile nu prea sunt ilegale, nu exista varsta legala la care poti sa fumezi, bei sau conduci. E un fel de “tara nimenui” asa. Poate din cauza asta vin nepalezii cu miliardele in State si se inscriu la cate 5 facultati, pe parcursul a 20 de ani, pana obtin cetatenie.

Primul nepalez, Karkee, mi-a zis 2 lucruri cat de cat interesante: in primul rand, legat de traditii si obiceiuri, ei nu isi lasa barba cand le moare cineva apropiat, ci se rad in cap. Asa e la ei. Apoi, au o lege care spune ca daca omori pe cineva, poti sa platesti echivalentul a 200$ si scapi, insa daca il ranesti, tre sa ii platesti un fel de pensie pentru toata viata. Asta nu stiu daca e adevarat, da’ mi-a zis ca a vazut o faza in care unu’ cu un camion a dat peste cineva pe strada si cand a vazut ca respectivul (victima) mai misca, a mai trecut de vreo 2-3 ori cu rotile peste el, sa fie sigur ca a facut treaba buna. :) )) Probabil a scos 200 de dolari din buzunar si s-a dus la CEC sa achite “taxa de omor” :D

Avash, nepalezul nr. 2, mi-a povestit cum intr-o zi, in insorita sa tara de origine, s-a decis el sa fumeze niste “maria” si sa se faca praf. Asa ca ce si-a zis el: “Ia sa ma duc el la magazinul de la colt, sa iau niste tigari si niste apa minerala <Perla Harghitei>, ca poate mi se face sete”, “Aa, si ia sa iau eu pachetelul cu iarba in portofel, ca poate cand scot banii sa platesc tigarile si apa, o sa-l scap pe jos.” Zis si facut, s-a dus el la magazin, si cum si-a scos banii din portofel, ghici ce? Da, i-a cazut punga pe jos. Si nu stiu cum se face ca la cativa pasi de el era niste politisti. Lu’ asta micu i se facu frica si a crezut ca a imbulinat-o, insa sa vezi al dracu politai: “a luat mai mult de jumate din continutul verzisor al pachetelului si i l-a returnat, mustrandu-l sever cu indexul” :)

Cat o fi adevarat si cat vrajeala din ce zic ei, nu stiu, dar macar mai trece timpul cand sunt la munca :D

Bine macar ca asta nu e homosexual

Booooon. De vreo 2 saptamani am 2 joburi, ca sa pot sa-mi iau si eu macar un i-pod din America. Al doilea loc de munca implica “ceva conversatie ieftina si mesaje subliminale” catre clientii unui magazin de tricouri de pe faleza. Faza e ca tre sa ii conving pe astia sa cumpere ceva din magazin, ca sa-mi iau si eu salariul la sfarsit de saptamana.

Sunt un fel de panarama de aia care vine la tine de cum ai pus piciorul in magazin, iti ranjeste retard, te fixeaza cu privirea si te intreaba: “Cu ce pot sa va ajut? Cautati ceva anume? Da’ ce v-ar interesa? Ce masura cautati?”. Ceva in genul. Pana acuma ma enervau la culme persoanele astea, insa mi-am dat seama ca e ingrozitor de plictisitor sa stai intre niste tzoale 8 ore pe zi, si ca nu faci asta ca sa fortezi clientul sa cumpere ceva, ci pentru ca n-ai alta treaba. Poate doar sa impaturesti vreun tricou, ceva, dar asta e si mai plictisitor.

Boooon. Si uite cum stateam eu asa de vorba cu unul dintre colegii mei nepalezi, si vorbeam noi de niste iarba asa, si-mi povestea el ca daca in Nepal te prind politistii cu iarba in portofel, iti iau jumate si te lasa in pace… surprize-surprize: aflu ca e posibil ca managerul astalalt al meu sa fie traficant (sau doar consumator si distribuitor :D ). Cica imi zice asta (nepalezul, Avash pe nume) : “Eu aici in Ocean City m-am lasat de fumat alte porcarii, ca deja ma doare gatul, acuma incerc sa ma las si de tigari. Eu de regula cumpar de la cineva de incredere, dar poti sa-l intrebi pe Garret (manageru’) ca te combina el”. Am fost putin mirat, dar avand in vedere ca Garret are vreo 27 de ani, are ceva sange de irlandez si vine de multe ori mahmur la munca, m-am gandit ca nu e imposibil.

N-o sa ma apuc de acuma sa fac afaceri cu el, dar tre sa recunosc ca n-as refuza daca m-ar invita la un bairam dat de el. :D Cum ziceam si’n titlu, bine ca asta nu e homosexual.

cum s-au scurs 30 de minute din viata mea…

Cica testul asta m-ar ajuta sa ma cunosc mai bine si i-ar ajuta si pe altii sa ma cunoasca. daca vreau…

Via Magda

E destul de interesant. Daca esti la munca si te plictisesti, te-ai saturat sa citesti ziare si bloguri pe net, ai fumat o tigara si te-ai dus la baie, nu e nimeni pe mess si n-ai chef sa asculti muzica, poti sa-l faci :D

Asta mi-a iesit mie:

<a href=”http://www.personaldna.com/report.php?k=tMnBURISCpZNuef-FI-CACAA-de12“>
My personalDNA Report</a>

Schimbare de luc

Sau in alte cuvinte..m-am ras in cap. :D  

N-am pierdut nici un pariu la betie, nu mi-a lipit nimeni guma in par in timp ce dormeam, n-am fost constrans in nici un fel sa fac asta. Pur si simplu asa am avut chef. Mi-era cald cu claia de par pe care o aveam si m-am gandit ca daca tot nu m-am mai ras de aproape 2 ani, ar fi cazul sa o fac acum. Plus ca tunsul normal la americani e scump (din punctul de vedere al unui baiat roman)… trebuia sa dau 15$ (adica aproape 350 de mii de lei), ca sa-si bata unu’ joc de capul meu. Si cum o masina de tuns e 20$ (si chiar e meseriasa), prefer sa-mi bat singur joc de propriul cap. Sau un coleg de apartament pe care il cunosc si pot bate :D

Asa ca aseara am purces. Inarmat cu o patura in cap si cu capul in cada, l-am lasat pe Alex (colegul pasibil de bataie) sa-si exerseze pe mine talentele in ale tunsului. S-a descurcat admirabil, desi la un moment dat imi lasase niste fire de par pe dupa ureche :) . Dar l-am inteles si l-am iertat, ca n-are experienta. Dupa cateva beri, eram cei mai buni prieteni :D

La indemnul lui Gigi (care s-a ras si el), “procesul de chelire” a avut 2 etape: mai intai ne-am lasat creasta (ca niste punkeri adevarati fani ai lui dinamo ce suntem), a urmat o sesiune de poze (curgeau blitz-urile din toate directiile, mai ceva ca la sedinta foto a Nicoletei Luciu pentru Playboy), dupa care au urmat multe beri si la final l-am lasat pe Alex sa-si finalizeze capodopera. Nu mai tin minte decat ca rasarea soarele cand m-am culcat eu :D

 Dimineata m-am trezit cu gatul uscat si vezica plina… dar chel. Misiune indeplinita.

 LATER EDIT: sper sa apuc sa pun si poze [candva],  ceva in genul inainte/punker/dupa.

Ca sa vezi…

Uite ca mi-a revenit pofta de scris. De cateva zile ma chinui sa-mi vina si inspiratia, ca e naspa sa vrei sa scrii ceva si sa nu stii cu ce sa incepi. Astazi mi-a venit… ca sa vezi!

 Si, mai mult de atat, ii datorez totul sefului meu, Don. Care e homosexual… ca sa vezi!

 Am aflat asta de cateva zile si as vrea sa impartasesc din experienta mea de a lucra cu un om care nu numai ca ma apreciaza pentru munca pe care o depun pentru hotel, dar si pentru curul meu sexy :) (oare?). Adevarul ca nu ma asteptam la asa ceva, nu-l dadea nimic de gol, n-are “gesturi”, nu se imbraca ciudat, nu se da cu oja sau cu ruj, e pur si simplu un barbat normal. Doar ca are prieteN. :)

Poate ca ar fi trebuit sa-mi dau seama cand am vazut ca pe birou are 3 poze: una cu parintii lui, una cu prietena lui cea mai buna (la nunta ei), si una cu colegul lui de apartament, Armando. Insa na, m-am gandit ca poate asa se poarta pe aici pe la americani, se pune mai mult accent pe relatiile inter-umane.

Dar, vorba povestilor, sa incepem cu inceputul.

1. De vreo luna jumate mi-am luat talpasita din Romania, cu gandul la zecile de mii de dolari pe care i-as putea castiga prestand munci de 2 lei in State. Ca mi-am luat teapa, asta e cu totul alta poveste. Pe scurt, in oraselul asta in care am ajuns pe 1 iulie nu s-a gasit de munca. Toate hotelurile, restaurantele si parcurile de distractii erau pline ochi de studenti veniti ca si mine, sa faca un ban cinstit in vacanta de vara.

Dupa 3 saptamani de cautat si apucat din nou de fumat (ma lasasem de 3 luni), am vazut un anunt la hotelul Monte Carlo. Angajau receptionist. Norocul meu a fost ca managerul hotelului, Don asta homosexualu’, e fratele unei colege de ale lu’ vara’mea (care e si ea cu mine pe aici… unii ar zice ca suntem colegi de apartament, dar eu n-as merge chiar asa departe)… deci, pe scurt, am avut pile. Si uite asa am facut eu rost de primul job din America: receptionist de noapte la un hotel, munca usoara, multa frecare de menta, cateva ore pe noapte de stat pe mess si vreo ora de munca efectiva (care consta in a da print la niste acte, a raspunde la telefon si a le face chei prostilor care si le-au uitat in camere).

2. Intr-o dimineata (pe la 8 asa), cand ma pregateam eu sa plec acasa sa ma culc, vine un tip de la intretinere (maintenance), cu care ma inteleg eu mai bine. Joe il cheama si desi are vreo 40 si ceva de ani, e foarte de caterinca el asa, si are si Harley (l-am vazut ieri :D ). Omu e despartit de nevasta’sa si babardeste studente venite la munca pe aici. Foarte de caterinca, dupa cum ziceam.

Cum povesteam noi despre femei (in general) si-mi zicea el cum femeia americanca s-a ingrasat din ce in ce mai mult de-a lungul timpului si femeia europeana a slabit, ajungem cu vorba la o colega bulgaroaica. Imi zicea el ca ar da orice sa se arda cu asta (ca cica e buna, desi mie mi se pare cam nasoala) si, la un moment dat, scap eu “porumbelul”: “Da, si Don imi zicea ca ii place de ea. Cica e foarte tare fata”.

La care asta ramane putin pe ganduri si mi-o tranteste: “Da’ tu sper ca stii ca Don e homosexual. E homosexual, homosexual… mai homosexual de atat nu gasesti. Poate ca ii place de personalitatea ei :) ), cred ca ar vrea sa imprumute si el din “stralucirea” fetei!”… ca sa vezi!

“Hopaaaa!”, zic eu in gand. Auzisem niste zvonuri, dar nu ma gandeam ca e chiar pe bune, mai ales ca nu mi-a lasat niciodata impresia ca are alte inclinatii. In fine, am facut-o eu pe prostul, si dupa ce l-am facut sa jure ca managerul e gay, am dat-o in diverse.

Acuma nu stiu ce sa zic, pana nu vad cu ochii mei cum vine cu Armando de mana la hotel, raman cu o urma de indoiala. Pe de alta parte, vorba aia: “Cand doi iti spun ca esti beat… mai bei o bere, ca sa le faci in ciuda!” :)

Na, om trai si om vedea. Tot ce se poate.

3. Insa toata intamplarea asta ma face sa ma gandesc la interviul meu de angajare. Prea mi-a zambit Don cand m-a vazut prima oara, prea m-a primit el cu bratele deschise, prea mi-a strans mana cu caldura cand am facut cunostinta, prea se legana el in scaun cand imi aducea la cunoastinta responsabilitatile pe care le implica jobul. Stau si ma gandesc daca nu cumva m-a angajat pentru ca sunt baiat (si destul de simpatic pe deasupra) si nu pentru ca a vazut in mine o persoana responsabila, entuziasta, de incredere. :) )

Gata, am stat si m-am gandit. Si mi se cam rupe, bine ca mi-a dat de lucru cand aveam cea mai mare nevoie, ca faceam dracu foamea pe aici :D

Sa-i dea Dumnezeu sanatate, asa homosexual cum e!!