blogul unui imparat

Am fost la munca azi. N-am facut mare lucru, in principal m-am plimbat cu masina prin Unirii si apoi am plecat acasa. Insa, inainte sa ajung in “dulcele pat din fata televizorului”, unde puteam dormi linistit (avand in vedere vremea nasoala), am mai avut o sarcina: a trebuit sa dau o fuga pana in Drumul Taberei, sa gasesc o anumita adresa si sa fac o plata. Adica trebuia sa ma duc la o tanti administrator si sa-i platesc o chirie.

De regula am o buna orientare geografica (as fi putut participa cu succes la concursurile alea care se organizau in tabere ), asa ca am gasit repede strada. Zona mi-era cunoscuta (pe langa Plaza), asa ca nu mai ramanea decat sa gasesc blocul si scara. Dumnezeuleeee Am cutreierat o strada de 100 de metri timp de vreo jumatate de ora, pana am gasit ce cautam.

N-am mai vazut o zona atat de incalcita!! Strada intersectata cu alta strada, blocuri peste blocuri (E-uri, P-uri, Z-uri), liane, copaci, oameni care nu stiau ce cautau pe acolo… ce sa mai, o adevarata jungla! Nu-mi vedea sa cred, fiecare bloc avea un alt numar pe fiecare fata (pe o parte era Z9, pe alta E12 samd), era un haos total Si eu care credeam ca in Rahova le-am vazut pe toate! Nici pe departe…

Plus ca am asistat la o adevarata drama in dragoste: in spatele unui bloc, la o tigara, un baiat si o fata de vreo 14-15 ani se rugau de prietenul lor sa accepte sa discute cu o nasoala (cu care probabil “Romeo” se certase). Si cat timp ma invarteam eu pe acolo, am avut ocazia sa o vad si pe “Julieta”, care venea tematoare sa discute cu respectivul. “Mi-e frica sa nu dea in mine”, zicea ea. “Lasa ca nu da, ca sunt eu cu tine”, zise prietena cu care se tine de mana. )) Foarte interesant. Insa, surpriza, cand au ajuns la locul de intalnire, “Romeo” ia-l de unde nu-i. Se tirase. Probabil ca, fiind foarte nervos, de teama sa nu “dea in ea” s-a dus acasa sa se culce. Nu stiu daca s-au intalnit pana la urma si daca s-au impacat sau daca “a mai dat in ea” , ca am gasit blocul pe care il cautam… intr-un final.

Batausi si pustanii din ziua de azi… cum sa dai in ea ma??? Nu asa se face… daca te-a suparat cu ceva, fa-i o mustrare cu indexul sau reproseaza-i greseala, dar nu da in ea. Ca o doare

Azi am avut o zi plina. Am dat un test la facultate, am fost la o intalnire pentru work&travel si m-am prezentat in fuga si pe la birou (adica am fost la munca).

Dis de dimineata, cand am plecat eu de acasa, centrul orasului era blocat. Adica toata zona Unirii, Eroilor, Tineretului, Universitate. Foarte dragutz . Si asta datorita grevei taximetristilor si blocarii strazilor din jurul Casei Poporului de catre Primarie, cu ocazia marelui raliu. Bine, avand in vedere ca primarul de la Primarie e Vanghelie, nu ma mira ca au inchis circulatia cu 3 zile inainte de cursa. Dar asta e alta discutie.

Am plecat de acasa pe la 10 si pe la 11:15 am ajuns la Universitate… un drum pe care il faceam de regula in 30 de minute. La Eroilor era coada de masini pe vreo 5 kilometri (fara exagerare). In fine, cand am vazut grozavia, am luat metroul si am ajuns cu bine.

Ideea era ca dupa ce am dat testul (unul extrem de nasol, la care n-am sa iau 10 – aviz lui Cristi ) a trebuit sa plec la intrunirea organizata de Student Travel la Camera Comertului. Pentru cei care nu stiau, la vara vreau sa plec in State, cu work&travel. Am ajuns la fix si, impreuna cu amicul Gigi, m-am postat in spatele salii. Nu ca nu mi-ar fi placut sa stau mai in fata dar erau ocupate scaunele.

Cat timp am traversat sala, o negresa a inceput sa vorbeasca (am uitat cum o chema, dar era originara din Nigeria si ii placeau banii). I-a dat cuvantul unui american prapadit (Ciarli, parca) care ne-a salutat cu traditionalul “Howdy!” si ne-a vorbit despre ce avem voie si ce nu avem voie sa facem prin tara lor pentru a nu fi dati afara. Apoi a vorbit si o anorexica biciclista, care ne-a spus ca daca nu avem 21 de ani, n-avem voie sa bem pe teritoriul SUA si ca, daca avem de gand sa ne prostituam, sa ne punem pofta in cui.

N-a fost asa interesant; am retinut doar ca la ei bacsisurile se impoziteaza si ca, daca mergi cu berea desfacuta prin propria curte, poti fi bagat la puscarie pentru o noapte —-> asta chiar s-a intamplat cu unii studenti care au fost plecati prin programul asta . Mi-a placut sinceritatea americanilor (mai ales anorexica biciclista), care au recunoscut ca romanii le cunosc mai bine tara si ca SUA e plina de nebuni (asadar si prin urmare, sa nu dea dracu sa facem autostopul).

Alte lucruri care mi-au atras atentia: erau multe domnisoare apetisante prin sala, iar americanii au dat tricouri cadou (eu n-am apucat; n-au vrut sa-mi dea doar pentru ca eram imbracat in galben, trebuia sa mai deschid si gura si sa zic ceva inteligent).

Tot prietenii americani ne-au prezentat ca exemplu (intr-o proiectie) povestea unui student pe nume Iktor (conational cu Borat probabil, aveau acelasi accent tampit), care a venit el in america si a facut bani, si s-a combinat cu o creola superbuna. Si cam atat de la marea intalnire. Mai mult m-am uitat la sala (foarte tari astia de la Camera Comertului). Si cand ma gandesc ca pentru asta am refuzat eu o invitatie in Carrefour, de la doua prietene extrem de simpatice (dornice de a-si cumpara sutien si alte obiecte de lenjerie intima ) … o alta decizie neinspirata.