blogul unui imparat

 De cateva zile au plecat 2 nepalezi de la TSF. Din 10 am mai ramas 8. Si, incet-incet, incep sa se tireze care prin tara lui de origine. In vreo 2 saptamani mai pleaca un nepalez si un rus. Mai apoi inca 2 rusoaice si la sfarsit romanii Cei din urma vor fi cei dintai, zice o vorba din batrani.

 De nepaleza betiva isterica nu-mi pare rau, nici nu mi-am dat seama ca nu mai lucrez cu ea. Dar a plecat Avash, ma, tovarasul meu amator de fotbal. Cu cine mai vorbesc eu de Liga Campionilor?? Cu cine ma mai contrazic eu ca Barcelona e mai buna decat Arsenal? Cui ii mai povestesc eu ispravile lui Mutu de la nationala si de la Fiorentina? Cui, ma, cui?

 Baiatul asta a fost cel mai de viata om pe care l-am cunoscut in State. Vorbeam cu el tot felul de tampenii, imi cumpara cola de la magazinul de alaturi, barfeam rusoaicele cu care lucram, si cel mai important, vorbeam despre fotbal… Stii cat de greu e sa gasesti aici un pasionat de “soccer”? Astia au in cap numai fotbalul american si, rareori, baseball-ul. Si unde mai pui ca jucatorul preferat al lui Avash e Adi Mutu!! Am ramas masca atunci cand, la doua zile dupa ce ne-am cunoscut, a venit la mine si m-a intrebat daca chiar sunt din Romania, si mi-a spus ca lui ii place de ”briliant”, ca il stie de cand juca la Chelsea. Care sunt sansele ca unui nepalez care traieste in America sa ii placa de Adi Mutu? ) Destul de scazute, dar sunt…

 Mi-a parut bine, Avash, batrane… Sa nu te opresti din urmarit fotbalul romanesc, sa-ti continui studiile, sa te muti in Florida, sa te lasi de fumat si sa mai intri pe mess din cand in cand, sa mai schimbam o impresie.

Ca sa ne intelegem, la mine la munca (la T-Shirt Factory –>TSF) suntem vreo 5 nationalitati: americanul (sefu’), doi romani, doi rusi, trei nepalezi si jamaicanul (sau african, nu mi-am dat seama inca… in orice caz, e ceva mai negru).

Cel mai bine ma inteleg cu 2 dintre nepalezi (cea de a treia e o betiva isterica). Cu ei petrec cel mai mult timp si, cand nu e asa aglomerat, mai stam la palavre. Le mai impartasesc eu cate ceva de prin Romania, imi mai zic ei cum sta treaba prin Nepal.

Din cate am aflat pana acuma, Nepalul asta, desi e undeva prin Asia, e un fel de tara africana in care fiecare omoara pe cine apuca si, daca ai pile, poti sa faci ce vrei. Coruptia e la putere, drogurile nu prea sunt ilegale, nu exista varsta legala la care poti sa fumezi, bei sau conduci. E un fel de “tara nimenui” asa. Poate din cauza asta vin nepalezii cu miliardele in State si se inscriu la cate 5 facultati, pe parcursul a 20 de ani, pana obtin cetatenie.

Primul nepalez, Karkee, mi-a zis 2 lucruri cat de cat interesante: in primul rand, legat de traditii si obiceiuri, ei nu isi lasa barba cand le moare cineva apropiat, ci se rad in cap. Asa e la ei. Apoi, au o lege care spune ca daca omori pe cineva, poti sa platesti echivalentul a 200$ si scapi, insa daca il ranesti, tre sa ii platesti un fel de pensie pentru toata viata. Asta nu stiu daca e adevarat, da’ mi-a zis ca a vazut o faza in care unu’ cu un camion a dat peste cineva pe strada si cand a vazut ca respectivul (victima) mai misca, a mai trecut de vreo 2-3 ori cu rotile peste el, sa fie sigur ca a facut treaba buna. )) Probabil a scos 200 de dolari din buzunar si s-a dus la CEC sa achite “taxa de omor”

Avash, nepalezul nr. 2, mi-a povestit cum intr-o zi, in insorita sa tara de origine, s-a decis el sa fumeze niste “maria” si sa se faca praf. Asa ca ce si-a zis el: “Ia sa ma duc el la magazinul de la colt, sa iau niste tigari si niste apa minerala <Perla Harghitei>, ca poate mi se face sete”, “Aa, si ia sa iau eu pachetelul cu iarba in portofel, ca poate cand scot banii sa platesc tigarile si apa, o sa-l scap pe jos.” Zis si facut, s-a dus el la magazin, si cum si-a scos banii din portofel, ghici ce? Da, i-a cazut punga pe jos. Si nu stiu cum se face ca la cativa pasi de el era niste politisti. Lu’ asta micu i se facu frica si a crezut ca a imbulinat-o, insa sa vezi al dracu politai: “a luat mai mult de jumate din continutul verzisor al pachetelului si i l-a returnat, mustrandu-l sever cu indexul”

Cat o fi adevarat si cat vrajeala din ce zic ei, nu stiu, dar macar mai trece timpul cand sunt la munca

Booooon. De vreo 2 saptamani am 2 joburi, ca sa pot sa-mi iau si eu macar un i-pod din America. Al doilea loc de munca implica “ceva conversatie ieftina si mesaje subliminale” catre clientii unui magazin de tricouri de pe faleza. Faza e ca tre sa ii conving pe astia sa cumpere ceva din magazin, ca sa-mi iau si eu salariul la sfarsit de saptamana.

Sunt un fel de panarama de aia care vine la tine de cum ai pus piciorul in magazin, iti ranjeste retard, te fixeaza cu privirea si te intreaba: “Cu ce pot sa va ajut? Cautati ceva anume? Da’ ce v-ar interesa? Ce masura cautati?”. Ceva in genul. Pana acuma ma enervau la culme persoanele astea, insa mi-am dat seama ca e ingrozitor de plictisitor sa stai intre niste tzoale 8 ore pe zi, si ca nu faci asta ca sa fortezi clientul sa cumpere ceva, ci pentru ca n-ai alta treaba. Poate doar sa impaturesti vreun tricou, ceva, dar asta e si mai plictisitor.

Boooon. Si uite cum stateam eu asa de vorba cu unul dintre colegii mei nepalezi, si vorbeam noi de niste iarba asa, si-mi povestea el ca daca in Nepal te prind politistii cu iarba in portofel, iti iau jumate si te lasa in pace… surprize-surprize: aflu ca e posibil ca managerul astalalt al meu sa fie traficant (sau doar consumator si distribuitor ). Cica imi zice asta (nepalezul, Avash pe nume) : “Eu aici in Ocean City m-am lasat de fumat alte porcarii, ca deja ma doare gatul, acuma incerc sa ma las si de tigari. Eu de regula cumpar de la cineva de incredere, dar poti sa-l intrebi pe Garret (manageru’) ca te combina el”. Am fost putin mirat, dar avand in vedere ca Garret are vreo 27 de ani, are ceva sange de irlandez si vine de multe ori mahmur la munca, m-am gandit ca nu e imposibil.

N-o sa ma apuc de acuma sa fac afaceri cu el, dar tre sa recunosc ca n-as refuza daca m-ar invita la un bairam dat de el. Cum ziceam si’n titlu, bine ca asta nu e homosexual.